Camera de Comerț și Industrie Româno - Germană (AHK România) a organizat în data de 27 septembrie 2018, la Hotelul Crowne Plaza Bucureşti, a doua ediție a Conferinței Anuale a Curții Permanente de Arbitraj Internațional de pe lângă AHK România, cu tema „Arbitration: Added Value to Dispute Resolution”.

Conferința reprezintă o inițiativă lansată de Curtea Permanentă de Arbitraj Internațional de pe lângă AHK România în anul 2017, cu tema ”How to Build Trust in Institutional Arbitration”, iar succesul repurtat a încurajat organizatorii să continue acest proiect.

Conferința din acest an – moderată de Prof. Dr. Claus Köhler (Preşedintele Curții AHK România) - a reunit profesioniști din lumea arbitrajului International care au prezentat atât aspecte teoretice, cât şi practice privind procedura arbitrală.

Astfel, Amy Kläsener (Dentons, Frankfurt) şi Dr. Cristiana I. Stoica / Andreea Micu (STOICA & ASOCIAȚII, Bucureşti), au susținut tematica „Party Autonomy in International Arbitration”; Dr. Gertraud Bauer (Baker Tilly, München) si Prof. Dr. Claus Köhler (Meister Rechtsanwälte, München) au vorbit despre „Emergency Arbitrator/Interim Measures”; Dr. Cristina Alexe (ACEADVISOR, Bucureşti) şi Dr. Nikolaus Vavrovsky (Vavrovsky Heine Marth, Viena) au avut tema „Ethical Rules, Best Practice and Consequences of Non-Compliance”, iar
la finalul conferinței, Sirshar Qureshi (PwC CEE, Praga) şi Florin Niculescu (FIDIC-Expert, Bucureşti) au expus aspecte privind „Evidence in Arbitration as an “Asset” of Decision Making”.

Dr. Cristiana I. Stoica - Founding Partner şi Andreea Micu – Partner, STOICA & ASOCIAȚII, au prezentat și discutat implicațiile teoretice şi practice ale autonomiei de voință a părților din perspectiva convenției arbitrale și, respectiv, conținutul şi limitările acestei libertăți. Vorbitorii au fost de acord că autonomia de voință a părților reprezintă un principiu director în procedurile arbitrale. Deși libertatea părților de a stabili cadrul general al procedurii arbitrale prevalează, această libertate nu este absolută. În acest sens, au fost oferite o serie de exemple concrete, printr-o analiză comparativă a regulilor arbitrale ale Curții Internaționale de Arbitraj Paris (ICC Paris), a celor elaborate sub egida Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României (CICA-CCIR) și, respectiv, a regulilor elaborate sub egida Camerei de Comerț și Industrie Româno -Germană (AHK România). Totodată, au fost făcute precizări comparative și cu privire la normele existente la nivelul dreptului procesual român, precum și la nivel internațional (regulile UNICITRAL).

Concluzia a fost că, alegând instituția arbitrală, părțile consimt implicit să se supună anumitor reguli care vor determina sfera drepturilor și obligațiilor procedurale aplicabile. Astfel, odată cu alegerea instituției arbitrale desemnate să soluționeze disputa, libertatea de voință a părților este modulată deopotrivă de respectarea normelor obligatorii și a ordinii publice, precum și a regulilor instituționale.