16.10.2025

Stabilirea răspunderii pentru accidentele produse de mașinile autonome

Urmare a înmulțirii mașinilor autonome, implicarea lor în trafic a condus inevitabil, în întreaga lume, la o creștere a numărului de accidente în care aceste mașini sunt implicate, evident, cu producerea unor prejudicii diverse, de la pagube materiale, până la pierderea de vieți omenești.

Întrucât este evident că o abordare unitară la nivel de răspundere pentru activitatea AI (prin care înțelegem orice formă de inteligență artificială) nu are nicio șansă, este mult mai realist ca aceste probleme să fie abordate punctual. Astfel, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de mașinile autonome poate fi legiferată separat de alte forme de răspundere a AI, atât la noi în țară, cât și în alte țări.

În primul rând, trebuie să menționăm că, din punct de vedere tehnic, există o clasificare a mașinilor, în funcție de nivelul lor de automatizare în privința condusului: de la Nivelul 0  (fără automatizare) se ajunge până la Nivelul 5 (vehiculele pot conduce în siguranță în toate condițiile, fără implicare umană).

Capacitățile de pilot automat și de conducere completă autonomă ale Tesla sunt considerate a fi incluse la Nivelul 2 (automatizare parțială) - mașina poate îndeplini atât funcțiile de direcție, cât și cele de accelerare/frânare. Tesla își avertizează însă utilizatorii că aceste capacități „sunt destinate utilizării de către un șofer complet atent, care are mâinile pe volan și este pregătit să preia controlul în orice moment” și că aceste caracteristici „nu fac vehiculul autonom”. În ciuda acestor avertismente, care păreau să protejeze Tesla de răspunderea pentru accidentele care implică pilotul automat, un juriu din statul Florida (USA) a considerat recent că Tesla este parțial responsabilă pentru un accident mortal, care a implicat o mașină a sa care funcționa în modul pilot automat, și a obligat-o să plătească daune în valoare de 243 de milioane de dolari..

Însă problemele cheie legate de răspundere apar odată ce mașinile ating nivelurile 4 și 5, unde conducerea este gestionată în întregime de mașină și este posibil să nu existe niciun șofer în vehicul. Taxiurile autonome Waymo sunt un exemplu de vehicule autonome de nivel 4. Același nivel îl ating camioanele de descărcare- încărcare utilizate în porturi, unde gradul de automatizare este extrem de ridicat, în special în Asia. În condițiile specifice în care sunt proiectate să funcționeze în siguranță, mașinile autonome Waymo, de exemplu, funcționează complet autonom, fără niciun șofer uman în mașină. Noile robo-taxiuri ale Tesla, pe care compania le-a lansat în Austin, Texas, la sfârșitul lunii iunie, funcționează în mod similar, în modul complet autonom. În absența unei decizii neglijente, imprudente sau rău intenționate din partea unui pasager de a utiliza butonul de intervenție oferit de Tesla, compania ar răspunde dacă ar rezulta un accident în legătură de cauzalitate cu performanța slabă a mașinii.

În doctrină s-au propus, până acum cel puțin, trei abordări a acestei probleme, pe care factorii de decizie competenți, care doresc să legifereze situația, le-ar putea lua în considerare.

Prima este abordarea tradițională a răspunderii pentru produse în baza unui standard de neglijență, în care reclamantul trebuie să demonstreze că a existat un defect de proiectare sau de fabricație al mașinii autonome, iar acest defect a dus la accidentul care a cauzat vătămarea corporală sau daunele materiale. În absența unei astfel de dovezi, victimele nu ar fi despăgubite.

A doua abordare este stabilirea unei răspunderi obiective, în urma căreia producătorii de mașini autonome ar fi răspunzători pentru orice daune produse de mașinile lor, indiferent dacă mașina a fost defectă sau nu. Victimele ar fi despăgubite fără a fi nevoie să demonstreze că un defect de proiectare sau de fabricație a cauzat accidentul.

A treia abordare ar ieși în afara contururilor legislației privind răspunderea pentru produse. Acestea se bazează pe o nouă construcție juridică a unui „șofer AI” și pun întrebarea: în ce condiții ar trebui ca șoferul robot să fie tras la răspundere pentru accidentele pe care le provoacă? Conform standardului „șoferului uman rezonabil”, producătorul auto ar putea fi tras la răspundere pentru daune, ori de câte ori șoferul robot nu reușește să evite un accident, pe care un șofer uman rezonabil (adică competent, neafectat și atent) l-ar fi evitat.Victimele ar trebui să demonstreze doar faptul că șoferul robot a avut un comportament care ar fi fost nerezonabil, dacă ar fi fost adoptat de un șofer uman, urmând a fi despăgubite dacă ar putea demonstra acest lucru.

Înclinăm să credem că această din urmă variantă ar fi mai potrivită pentru asigurarea unui balans just al drepturilor părților implicate într-un litigiu născut ca urmare a producerii unui accident cauzat de o mașină autonomă.

Un articol semnat de Dr. Victor Dobozi (vdobozi@stoica-asociatii.ro), Senior Partner, STOICA & ASOCIAȚII.