08.04.2026

Banii produc bani… dar nu în orice condiții. Cuantumul dobânzii legale penalizatoare, în lumina Deciziei ÎCCJ nr. 28/2026

Dobânzile constituie un element esențial al oricărui litigiu civil și comercial, putând avea o influență semnificativă asupra cuantumului sumei totale pe care debitorul poate fi obligat să o plătească.

Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (în continuare „OG nr. 13/2011”) face o distincție clară între două tipuri principale de dobânzi. Art. 1 alin. (2) dispune că „Dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei, este denumită dobândă remuneratorie”. Art. 1 alin. (3) prevede că „Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare”. Art. 1489 alin. (2) Cod civil reglementează mecanismul anatocismului, prin care dobânda poate produce la rândul său dobândă, permițând astfel capitalizarea acesteia în condițiile prevăzute de lege sau de convenția părților.

La data de 9 februarie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) a pronunțat o decizie importantă – Decizia nr. 28/2026, prin care s-a clarificat regimul legal al capitalizării dobânzilor, în interpretarea art. 1489 alin. (2) teza a doua din Codul civil, raportat la art. 8 din OG nr. 13/2011.

I.                        Contextul pronunțării Deciziei nr. 28/2026

Regimul juridic al dobânzii este supus unui cadru normativ complex, fiind incidente atât dispoziții din Codul civil, cât și norme din legislația specială – în principal, este vorba despre OG nr. 13/2011. Astfel, pe de o parte, articolul 1489 alin. (2) din Codul civil prevede că dobânzile scadente produc ele însele dobânzi, însă numai atunci când legea ori contractul o prevede ori, în lipsă, atunci când sunt cerute în instanță. Câmpul de aplicare al articolului nu este însă clar definit, întrucât nu se specifică dacă acesta este incident atât în cazul dobânzilor remuneratorii, cât și în cazul celor penalizatoare. Pe de altă parte, articolul 8 alin. (3) din OG nr. 13/2011 prevede că dobânzile remuneratorii se pot capitaliza.

Intervenția ÎCCJ vine în contextul în care, deși normele puse în discuție sunt în vigoare încă din anul 2011, în practica judiciară au fost identificate puține hotărâri prin care să fie dată o dezlegare acestei probleme, chestiunea de drept păstrându-și caracterul de noutate. Totodată, opiniile exprimate de specialiștii consultați de ÎCCJ au fost discrepante, punând în lumină necesitatea de a preveni o jurisprudență neunitară.

II.                     Soluția reținută de ÎCCJ

În esență, Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat două chestiuni: (i)aceea că dobânzile penalizatoare nu pot fi capitalizate în temeiul legii și (ii)aceea că dobânzile remuneratorii, izvorâte fie din contracte de împrumut, fie din alte tipuri de contracte, pot fi capitalizate chiar în absența unei clauze exprese în acest sens.

În ceea ce privește dobânda penalizatoare, legea stabilește că, în absența oricărei înțelegeri în acest sens, creditorul este îndreptățit la dobânda penalizatoare legală, calculată diferențiat în funcție de tipul raportului juridic. Spre exemplu, în prezent, rata dobânzii penalizatoare este de 14,5% pe an în raporturile dintre profesioniști. Prima concluzie a ÎCCJ este aceea că art. 1489 alin. (2) din Codul civil, care permite capitalizarea dobânzii, se referă exclusiv la dobânda remuneratorie. Cu alte cuvinte, atunci când solicită în instanță plata dobânzii penalizatoare, creditorul nu se va putea folosi de această prevedere pentru a pretinde capitalizarea acesteia.

Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a remarcat că articolul 1489 C.civ. este plasat în capitolul referitor la plată, concept care presupune executarea de bunăvoie a unei obligații. Astfel, în timp ce dobânzile remuneratorii se subsumează acestei noțiuni, ținând de însăși derularea raportului contractual, dobânzile penalizatoare reprezintă o formă de răspundere civilă, instituție reglementată într-un capitol distinct. În aceeași notă, ÎCCJ a subliniat că numai dobânzile remuneratorii pot avea o veritabilă scadență de plată, aceasta întărind concluzia că legiuitorul a avut în vedere numai dobânzile remuneratorii ca parte a câmpului de aplicare al articolului 1489 din Codul civil.

În ceea ce privește dobânda remuneratorie, cea de-a doua concluzie a Înaltei Curți lămurește câmpul de aplicare al art. 8 alin. (3) din OG nr. 13/2011. Astfel, s-a statuat că dobânda remuneratorie poate fi capitalizată atât în cazul contractelor de împrumut, cât și în cazul oricăror alte contracte care implică fructe civile, precum contractul de depozit. Astfel, atunci când debitorul nu plătește la timp dobânda remuneratorie, legea permite creditorului să solicite penalități de întârziere asupra acesteia, chiar în absența unei stipulații exprese în acest sens.

III.                  Implicații practice ale Deciziei nr. 28/2026

Dezlegarea dată de Înalta Curte vizează exclusiv ipoteza aplicării regimului legal al dobânzilor penalizatoare și remuneratorii. Însă normele analizate au caracter supletiv, ceea ce înseamnă că se poate deroga în mod valabil de la ele prin convenția părților, cu condiția respectării dispozițiilor imperative aplicabile, cum ar fi cele prevăzute de legislația privind protecția consumatorului.

Astfel, Decizia nr. 28/2026 atrage următoarele consecințe:

(i) Ca regulă, creditorul nu va putea pretinde capitalizarea dobânzilor penalizatoare. Părților le este însă permis să deroge de la această regulă prin intermediul unei clauze penale.

 (ii) Atât în contractele de împrumut, cât și în alte contracte care implică fructe civile, creditorul poate solicita capitalizarea dobânzii remuneratorii în temeiul legii, începând cu data scadenței. Totodată, părțile pot înlătura această consecință prin intermediul unei clauze de limitare a răspunderii.

Un articol semnat de Mara Colțan - mcoltan@stoica-asociatii.ro – și de Iulian Chetreanu - ichetreanu@stoica-asociatii.ro -  Junior Lawyers  - STOICA & ASOCIAȚII.