Noutăţi din anul 2010

Radu Rizoiu, Senior Partner la STOICA & Asociatii, a publicat in Revista Romana de Drept Privat nr. 6/2009 articolul “Securitizarea creanţelor sau Utopia garanţiei perfecte”.

Securitizarea creanţelor reprezintă un mecanism complex de finanţare aflat la dispoziţia societăţilor comerciale. Acest mecanism presupune existenţa unor creanţe corelative unor obligaţii de a da o sumă de bani, care pot fi mobilizate în vederea emiterii de instrumente financiare pe piaţa de capital. Din perspectiva dreptului civil, securitizarea reprezintă o aplicaţie specifică a cesiunii de creanţă. Aşadar, dincolo de reglementările specifice din materia securitizării creanţelor, normele care guvernează cesiunea de creanţă au un rol important în definirea instituţiei.

Deşi România a adoptat încă din 2006 o reglementare specială pentru securitizarea creanţelor, această modalitate de finanţare nu a fost încă folosită în practică. Motivele sunt atât de ordin economic (o piaţă de capital puţin dezvoltată), cât şi juridic (o reglementare mai degrabă restrictivă). Reforma cesiunii de creanţă cuprinsă în Noul Cod civil poate reprezenta punctul de plecare al regândirii securitizării în contextul dreptului român.

Securitizarea a apărut ca un (posibil) răspuns la măsurile legislative care tindeau să (re)aducă egalitatea între creditorii unui debitor aflat în insolvenţă. Creditorilor (cu precădere celor care beneficiază de garanţii reale) le place să îşi stabilească ei înşişi ordinea de preferinţă. În momentul în care legea le ia acest drept, creditorii vor face toate eforturile (eficiente din punct de vedere economic) pentru a ocoli asemenea limitări.

Securitizarea a fost o metodă atât de eficace în evitarea limitărilor impuse de legislaţia insolvenţei încât a devenit peste noapte vedeta pieţelor financiare. Dar succesul său fulminat a cauzat și căderea spectaculoasă din cursul recentei crize economice. Relansarea acestei metode depinde de o maturizare a pieţelor și de o atentă folosire a securitizării. Securitizarea nu este menită să înlocuiască garanţiile reale (mobiliare), ci doar să le sprijine.